Noua lege a sănătăţii lasă loc de alegeri: la stat sau la privat?

Societăţile mutuale vor fi entităţile în jurul cărora va fi organizat întregul sistem de sănătate din România, acestea urmând să ofere un pachet restrâns de servicii în baza contribuţiilor obligatorii plătite lunar de angajaţi şi angajatori, arată un proiect de lege din domeniul sănătăţii lansat ieri în dezbatere publică şi care va ţine în priză actorii din sistemul sanitar în această vară.

Societăţile mutuale vor lua locul celor 42 de case de sănătate care funcţionează în prezent şi vor fi mai restrânse ca număr, adică vor exista numai 8-10 societăţi, ce vor putea să-şi strângă membrii de anul viitor, mai arată proiectul.

Societăţile mutuale reprezintă un concept nou în domeniul sănătăţii din România şi se referă la persoane juridice a căror activitate este gestionată de cei care au aderat şi care au dreptul să-şi aleagă conducerea.
În acelaşi timp, şi firmele private de asigurări vor putea intra în relaţie cu statul pentru aceste servicii dintr-un pachet numit de bază, însă numai dacă îndeplinesc anumite condiţii.
"Asiguratul se poate înscrie fie la o societate mutuală de asigurări de sănătate, fie la un asigurător privat. Pachetul de servicii de bază urmează asiguratul fie la asigurătorul privat, fie la societatea mutuală", spune Ministerul Sănătăţii.
Şi acum există un pachet de servicii de bază, dar se aştepta ca noul proiect de lege să-l restrângă deoarece acum sunt cuprinse multe servicii, care potrivit reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii nu pot fi susţi­nute. Refacerea pachetului de bază este de fapt un proiect mai vechi al ministerului pentru care a contractat consultanţă de la Banca Mondială.
Cu toate că proiectul are aproape 300 de pagini, sunt extrem de multe semne de întrebare asupra modului în care va funcţiona sistemul după noua lege.
Legea lansată în dezbatere publică ieri nu spune clar ce servicii vor intra în pachetul de bază, enumerându-se numai noţiuni generice (servicii de sănătate curative, servicii de recuperare medicală, servicii de îngrijiri medicale la domiciliu şi altele). Odată cu noua lege, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), care finanţează sistemul de sănătate şi care gestionează fonduri de peste 4 miliarde de euro, va dispărea, locul său fiind luat de Autoritatea Naţională de Reglementare a Asigurărilor Obligatorii de Sănătate (ANRAOS).
Pentru prima dată în legislaţia din domeniu apare şi o agenţie care va asigura calitatea: Agenţia Naţională pentru Managementul Calităţii în Sănătate (ANMCS). În acelaşi timp, spitalele nu vor mai fi unităţi bugetare şi vor putea face angajări.
Miza din spatele reformei sănătăţii este reprezentată de fondurile sănătăţii, care au crescut an de an, creştere care nu s-a regăsit în calitatea serviciilor.

Ghid practic pentru Recunoastere/eliberare diploma de licenta Universitatea Spiru Haret

1.     Notiuni

Care este nedreptatea?

Absolventiilor Universitatii Spiru Haret, promotiile 2008-2009, ai programele ID si FR neacreditate de ministrul Educatiei la momentul respectiv, doamna Ecaterina Andrnescu, nu li se recunoste examenul de licenta. In conditiile in care in care intre acesti studenti si studentii programelor la zi nu exista nici o diferenta in ceea ce priveste sustinerea examenului de licenta este total discriminatorie nerecunoasterea diplomelor obtinute.

Problema ivita imbraca doua forme, in sensul ca exista studenti care au sustinut examenul de licenta si au obtinut o diploma care sa le ateste studiile, insa nu li se recunosc aceste diplome la locurile de munca, nu li se permite continuarea studiilor si o alta categorie de studenti care au sustinut exemenul de licenta, au primit o adeverinta de studii corespunzatoare, insa li se refuza eliberarea unei diplome definitive care sa le recunoasca calitatea de persoane licentiate.

Cine sunt vinovatii?

In toata aceasta situatie, principalii vinovati sunt Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, precum si Universitatea Spiru Haret. Aceste institutii sunt vinovate in egala masura, avand in vedere ca ambele cunosteau existenta lipsei acreditarilor si autorizarilor necesare si nu au luat nicio masura pentru remedierea problemelor create studentilor. Am putea chiar sa spunem ca Ministerul este in primul rand vinovat pentru lipsa lui de diligenta in rezolvarea situatiei studentilor, acesta sesizand numai existenta problemei si apoi devenind pasiv fata de aceasta problema, desi trebuia sa ia masuripentru indreptarea situatiei si nu sa astepte o solutionare de la sine a problemei.

A spune in acest moment unui masterand care isi continua studiile de licenta la o Universitate acreditata si autorizata ca nu i se recunoaste Diploma de Licenta pe baza careia isi continua studiile este abuziv si incalca drepturile persoanei respective, , fiind vorba de drepturi castigate care nu mai pot fi anulate pentru ca Ministerul a devenit dintr-o data activ cu privire la neacreditarea si neautorizarea Universitatilor.

Ce se poate face in aceasta situatie?

In aceasta situatie absolventii carora nu li se recunosc studiile au doua optiuni:

Ø  Sa cheme in judecata Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru a-l obliga sa recunoasca Diplomele de licenta eliberate sau sa elibereze Diplomele aferente examenului de Licenta.

Ø  Sa cheme in judecata Universitatea Spiru Haret pentru a o obliga sa-i despagubeasca pe studenti pentru banii cheltuiti, timpul consumat, stresul prin care au trecut in ceea ce priveste sustinerea examenelor, precum si cel datorat nerecunoasterii diplomelor si amenintarii constante a locurilor de munca pe care sunt incadrati.

2.     Legislatia aplicabila

Temeiul juridic al proceselor intentate impotriva Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Universitatii Spiru Haret se bazeaza pe textele legii 554/2004, pe legea invatamantului nr. 1/2011 dar si pe Constitutia Romaniei, intrucat absolventilor USH le sunt incalcate drepturi fundamentale ce le sunt garantate prin Constitutie.

3.     Etape/Metode

Etapa 1 – Procedura antejudiciara

Se depune o plangere prealabila catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si catre Facultatea Universitatii Spiru Haret ale carui studii au fost absolvite.

Etapa 2- Procedura Judiciara

Dupa primirea raspunsului de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si de la facultate, sau dupa 30 de zile de cand a fost depusa plangerea si nu a fost solutionata, se intenteaza actiunea de chemare in judecata a Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului  dar si a Universitatii Spiru Haret, urmand a se stabili  termele de judecata.

Termenele de judecata sunt acordate aleatoriu de catre calculatorul Registraturii Judecatoriei la care s-a depus actiunea. Daca termenul obtinut este foarte indepartat, se poate face o cerere de preschimbare termen pentru judecarea cat mai rapida a cauzei. Intreaga procedura judiciara poate dura un an .

Etapa 3 – Obtinerea/ recunoasterea diplomei

Dupa castigarea procesului, cu hotararea castigata, se merge la Facultatea Universitatii Spiru Haret unde se face o cerere de punere in executare a sentintei obtinute. Astfel solicitantul va intra in posesia diplomei pentru care s-a judecat.

Acte necesare

In demararea procedurii, o serie de documente ar fi utile cauzei:

-          Diploma de Licenta/Adeverinta de Licenta;

-          Foaie matricola (necesara numai in cazul recunoasterii diplomei);

-          Contract de studii;

-          Chitante care atesta plata taxelor corespunzatoare anilor de studii;

-          Cereri de eliberare a diplomelor de Licenta/ de recunoastere a Diplomelor de Licenta;

-          Eventuale raspunsuri din partea Universitatii;

-          Confirmari de primire (necesare numai in cazul eliberarii diplomei);

-          Orice alte documente in legatura cu Universitatea Spriru Haret.

4.     Concluzii

O situatie inadmisibila in orice alta tara europeana, a scos la iveala nepasarea autoritatilor cu privire haosul generat chiar de ele insasi, in urma caruia  mii de romani care au de suferit prin pierderea cresterilor salariale sau chiar a locurilor de munca. Doar absolventii USH ai promotiilor 2008 si 2009 stiu  la cate umilinte au fost supusi prin numeroasele telefoane date si adrese inutile facute la facultate. Numarul mare al proceselor aflate pe rol in toata tara dar si numarul mare al hotararilor castigate de absolventii USH, doveste ca singura modalitate de a se face dreptate este prin intermediul instantei.

Este dezolant ca de 3 ani de zile, situatia a ramas neschimbata si toti ministrii care au venit la guvernare au promis lucruri ce s-au dovedit a fi neadevarate. Insa zecile de mii de absolventi aflati in aceasta situatie  nu sunt o categorie de populatie de care Ministerul Educatiei poate abuza dupa bunul plac, iar Justitia nu a intarziat sa faca dreptate si in cazul acesta.

Este important ca absolventii Universitatii Spiru Haret (USH), care vor sa li se recunoasca studiile si care nu au intentat déjà actiunea de chemare in judecat, victimele Ministerului, care si-a pus antetul pe diplome, dar si ale Universitatii, care a organizat programele de studiu, sa stie ca pot da in judecata atat Universitatea Spiru Haret cat si Ministerul Educatiei. Numai pe aceasta cale mai pot obtine eliberarea sau recunoasterea diplomei de licenta!

 

Afla mai multe despre cum iti poti obtine diploma  sau

Intreaba gratuit un avocat despre cazul tau

Ghid practic pentru divort

1.     Notiuni

v Divortul – un moment dificil

Divortul este un moment dificil in viata unui om, un moment de rascruce care cu greu poate fi trecut. De aceea este important sa se reflecteze adanc inainte de a lua o astfel de decizie si numai in cazul in care nu mai exista nici o cale de a restabili echilibrul si armonia in cadrul mariajului, este indicat sa se recurga la desfacerea casatoriei.

Asa cum incheierea casatoriei se pronunta numai prin acordul partilor, asa se face ca si pentru desfacerea casatoriei este nevoie de exprimarea dorintei oricarui sot, fiecare sot avand dreptul sa solicite acest lucru.  Asa se face ca un divort se poate pronunta:

 fara a se stabili o culpa, atunci cand se desfasoara procedura simplificata a divortului prin acord, prin cererea ambilor soti

  din culpa exclusiva a unuia dintre soti, la cererea celuilalt sot

  din culpa comuna, la cererea unuia dintre soti

  la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani

 la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei

v Motive de divort

Codul Familiei prevede ca legamantul casatoriei se poate desface atunci cand datorita unor motive temeinice relatiile dintre soti sunt grav afectate iar continuarea casatoriei nu mai este posibila.

Codul Familiei nu specifica care sunt motivele temeinice in baza carora se poate cere desfacerea casatoriei prin divort, cu exceptia celor prevazute de articolul 38, alineatul 2.

Experienta practica judiciara a demonstrate  ca cele mai frecvente motive de desfacere a casatoriei sunt:

·         Infidelitatea conjugala

·         Actele violenta si injuriile grave

·         Parasirea domiciliului conjugal de catre unul dintre soti

·         Viciul betiei

·         Starea sanatatii ce face imposibila continuarea casatoriei

·         Existenta unor nepotriviri de ordin fizic ce afecteaza raporturile conjugale

v Tipuri de divort

I. Divort de comun acord

Divortul de comun acords reprezinta varianta cea mai scurta, facila si eleganta modalitatea de a incheia o casatorie.

Conditii ce trebuiesc indeplinite pentru a putea divorta de comun acord:

Ø  pana la data cererii de divort a trecut cel putin 1 an de la data incheierii casatoriei;

Instanta va respinge actiunea daca cerere de divort prin acordul partilor se va introduce mai devreme de 1 an.

Ø  sa nu existe copii minori rezultati din casatorie(nu dintr-o alta casatorie)

In cazul divortului prin comun acord nu se administreaza probe cu privire la motivele de divort, nu se audiaza martori, casatoria se incheie fara a se stabili cui apartine culpa. Hotararea obtinuta prin pronuntarea divortului prin acordul partilor este definitiva si irevocabila in ceea ce priveste solutia divortului.

II. Divort din motive temeinice

Daca divortul nu poate fi prin acordul comun al partilor, atunci unul dintre soti (reclamantul) va inainta o cerere de divort instantei competente impotriva celuilalt sot (parat). Paratul poate formula si el cerere de divort.

Conditii necesare pentru a se pronunta divortul din motive temeinice:

• Existenta unor motive temeinice
• Acestea sa fi vatamat grav raporturile dintre soti
• Continuarea casatorie sa nu fie posibila

II a. Divort din culpa comuna

In cazul in care conditiile prevazute de Codul Familiei pentru divort prin acord (de exemplu exista copii minori rezultati din casatorie) iar sotii sa fie de acord asupra tuturor aspectelor importante incluse in cererea de divort, precum:

• Incredintare copii
• Nume dupa divort
• Pensie de intretinere

In aceasta ipoteza, sotii vor putea cere desfacerea casatoriei prin divort din culpa comuna, si vor solicita ca probe, acte si un martor comun.

II b. Divorta din culpa exclusiva a unuia dintre soti

In situatia in care nu este posibil divortul prin acord sau divortul din culpa comuna, reclamantul va trebui sa dovedeasca cu probe atat culpa paratului cat si faptul ca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate iar continuarea casatoriei nu este posibila. In cazul divortului din culpa exclusiva a unui sot se vor audia martori si se vor folosi ca probe inscrisuri sau alte mijloace.

v  Partajul bunurilor

Partajul bunurilor comune obtinute in timpul casatoriei se poate face concomitent cu divortul, daca cei doi soti solicita acest lucru. Partajul se poate realize insa si dupa obtinerea hotararii de divort.

Cum se face impartirea?

Conform  Art. 31 din Codul Familiei reprezinta bunuri proprii ale fiecarui sot:

• bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
• bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
• bunurile de uz personal si cele destinate profesiunii unuia dintre soti;
• bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
• indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
• valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

Impartirea bunurilor comune se va face prin intelgerea sotilor sau, daca nu se intampla acest, prin hotarare judecatoreasca pe baza dovezilor si a sustinerii punctelor de vedere ale celor doua parti. Instanta va stabili astfel cota-parte a fiecarui sot proportional cu contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor.

Important! In stabilirea aportului fiecarui sot la dobandirea bunurilor se va lua in considerare si munca femeii pentru cresterea copiilor si pentru ingrijirea gospodariei.

Printre probele folosite in procesul de partaj, pot fi:

• contracte
• facturi, chitante, documente fiscale
• martori

2.     Legislatia aplicabila

Principalele texte de lege care reglementeaza divortul sunt Codul Civil si Codul Familiei.
Cele mai importante prevederi legate de divort se regasesc in Codul Civil, CARTEA II - Despre familie, Capitolul VII - Desfacerea casatoriei, Art. 373 si urmatoarele.

3.     Intrebari frecvente

Cat costa un divort?

In general, costurile unui divort sunt reprezentate de:

Ø  Taxa de timbru divort - 39 lei

Ø  Onorariu avocat

Daca divortul se realizeaza concomitant cu procesul de partaj, se mai includ urmatoarele costuri:

ü  Taxa timbru partaj

ü  Costuri expertize partaj

ü  Costuri de legalizari judecatoresti, notariale (daca este cazul)

In general, onorariul avocatului variaza in functie de complexitatea cazului.

Cat dureaza un divort?

In functie de complexitatea cazului dar si de tipul de divort (daca este prin acordul partilor sau nu, daca divortul se judeca odata cu partajul sau nu, s.a.),  divortul se pronunta in medie intre 2-6 luni, dar poate dura si mai mult in functie de instanta de judecata.

Daca sotii se inteleg cu privire la impartirea bunurilor, judecarea partajului concomitent cu divortul, adauga in genere doar 1-2 luni la termenul de finalizare al procesului.

4.     Concluzii

Divortul este un moment dificil in viata unui om, ce implica numeroase schimbari de proportii majore.  Deciziile care sunt luate in acest moment vor avea impact asupra restul vietii, de aceea este important sa aveti un specialist care va fie alaturi si care, pe baza experientei, sa va indrume in cadrul acestui proces, pentru ca schimbarile ce vor urma divortului sa fie in avantajul dumneavoastra.

 Asistenta unui avocat pe parcursul procesului de divort sau partaj,  este mai mult decat recomandata, acesta putand sa va ofere serviciile de specialitate necesare pentru obtinerea unei hotarari de divort si de partaj in mod corect.

Afla mai multe detalii despre divort sau

Intreaba gratuit un avocat despre cazul

Modificări în legea sănătăţii

Societăţile de asigurare vor fi obligate să plătească şi daunele morale, nu doar pe cele materiale, în cazurile de maplraxis, potrivit noii legi a sănătăţii. Asiguratorii vor fi obligaţi să încerce o rezolvare pe cale amiabilă a reclamaţiilor, înainte ca acestea să ajungă în instanţă. Dacă noul proiect intră în vigoare, medicii vor  plăti mai mult pentru o poliţă de asigurare.

Noul proiect de lege prevede câteva modificări legate de asigurările de răspundere civilă ale medicilor sau spitalelor. Până în prezent, puţini pacienţi au avut câştig de cauză după ce au acuzat un medic de malpraxis.

În prezent, poliţele de asigurare pentru malpraxis acoperă daunele materiale. Motivul, în majoritatea cazurilor, este preţul.

Asiguratorii spun că introducerea obligativităţii despăgubirilor morale în poliţele de asigurări ar putea creşte preţul poliţelor. În plus, legea ar trebui să impună un prag minim pentru asigurările de malpraxis, diferenţiat în funcţie de gradul de risc asociat fiecărui cadru medical sau instituţie.

Noul proiect de lege prevede în acelaşi timp stabilirea unui plafon maxim al sumelor pe care pacienţii le pot cere în justiţie ca daune morale, în caz de malpraxis.

Noua lege a sana­tatii va intra in vigoare in 2012

Noua lege a sana­tatii va intra in vigoare in 2012. Pana atunci toate datoriile din sanatate vor fi platite, astfel incat pe piata sa li se faca loc asiguratorilor privati. Principalele prevederi ale legii tin de introducerea asigurarilor complementare si a caselor private de sanatate, modificarea listei de compensate si gratuite, infiintarea unor spitale-fundatie. Cei care vor dori mai mult decat un control medical de rutina vor trebui sa se asigure suplimentar, contra unei sume de minimum 10-15 euro pe luna. Ce ne asteapta mai exact la anul?

Vor fi asigurarile complementare de sanatate obligatorii?

Nu. Toti cetatenii vor fi obligati sa se asigure in sistemul de stat, adica sa plateasca "RCA"-ul la sanatate (contributia de 5,5% din salariu). Pentru asta vor primi din partea statului un pachet minim de servicii medicale, mult diminuat in comparatie cu ce primeau pana acum. Vor fi gratuite vizitele la medicul de familie, cele la medicul specialist (cardiolog, urolog, internist, oncolog, hepatolog), testele de sange (trigliceride, colesterol, glicemie), urgentele medicale (rezultate in urma unui accident de munca sau de masina), ecografiile (ecografii cardiace, abdominale etc.), radiografiile (RX pulmonar). Pentru alte servicii, de exemplu analize imagistice sofisticate (Computer Tomograf, Rezonanta Magnetica), retete cu medicamente moderne sau cu medicamente homeopate, proceduri de fizioterapie (masaje, infiltratii), vor fi valabile asigurarile complementare de sanatate ale privatilor. Cine nu vrea asigurare complementara de sanatate are si posibilitatea de a scoate bani direct din buzunar, la nevoie.

Cat vor costa asigurarile medicale complementare?

Pachetele de servicii medicale oferite de privati vor costa de la 10 euro pana la cateva sute de euro pe luna. Ofertele vor varia de la un asigurator la altul. Vor fi in total 11 mari jucatori in piata. Acestia vor lucra atat cu spitale publice, cat si cu spitale private, fiecare avand dreptul sa aleaga furnizorii de sanatate cu care va colabora. Ei vor primi un buget de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) in functie de cati clienti vor reusi sa isi atraga in portofoliu si in functie de patologia acestora. Cei care vor avea multi clienti, printre care si pacienti cronici (bolnavi de inima, pacienti cu cancer), vor fi finantati mai bine. Indiferent de problema de sanatate a unui om (cancer, hepatita, boli cardiace), nici un asigurator nu va avea dreptul sa il refuze.

Cum se vor incheia contractele cu asiguratorul privat?

La fiecare inceput de an, fiecare cetatean care doreste o asigurare complementara de sanatate va avea posibilitatea de a-si alege asiguratorul. Acesta ii poate prezenta oferta, respectiv spitalele si medicii cu care lucreaza, precum si serviciile oferite. Daca nu va convin medicii sau spitalele cu care privatii lucreaza, aveti posibilitatea de a schimba contractul abia dupa un an. Teoretic, asiguratorii vor avea interesul de a-si atrage spitale cu medici buni, care opereaza bine, astfel incat sa nu apara complicatii si sa fie nevoiti sa plateasca mult pentru spitalizarea unui pacient. Nu se stie inca daca asiguratorii vor putea incheia contract direct cu medicii, adica daca ii vor putea plati in acord cu munca prestata.

Ce faci daca esti neasigurat?

Daca nu ai statut nici de angajat, nici de somer, nici de pensionar, vei fi tratat doar in caz de urgenta. Totodata, ai posibilitatea de a deveni co-asigurat, adica de a fi preluat pe asigurarea unei rude de gradul 1 (sot/sotie, parinti/copii). O alta solutie ar putea fi sa mergi la un spital-fundatie, asa cum sunt cele din SUA, unde se duc oamenii foarte saraci. Spitalele-fundatie vor fi finantate de stat, dar vor putea atrage fonduri si prin sponsorizari.

Legea 100-privind asistenta de sanatate publica

Capitolul I
Dispozitii generale

Art. 1:
(1) Asistenta de sanatate publica cuprinde activitati care se adreseaza comunitatii sau individului in vederea protectiei comunitare, cu scopul pastrarii si promovarii starii de sanatate a populatiei.
(2) Asistenta de sanatate publica este garantata de stat si finantata din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurarilor sociale de sanatate sau din contributiile directe ale beneficiarilor, dupa caz, potrivit legii.
(3) Asistenta de sanatate publica cuprinde activitatile care se desfasoara in scopul prevenirii imbolnavirilor, promovarii si asigurarii sanatatii populatiei, precum si al controlului aplicarii normelor de igiena, antiepidemice si de sanatate publica.
(4) Asistenta de sanatate publica este asigurata de Ministerul Sanatatii prin unitati specializate proprii sau private, conform legii.
Art. 2:
Asistenta medicala curativa se asigura in cadrul unui sistem de asigurari sociale de sanatate, potrivit legii, dupa cum urmeaza:
a) asistenta medicala primara, prin cabinete medicale de stat sau private;
b) asistenta medicala de specialitate, prin cabinete medicale, spitale, centre de diagnostic si tratament, centre de sanatate sau alte unitati de profil, de stat sau private. Art. 3: Activitatea de recuperare medicala se organizeaza la toate nivelurile de acordare a asitentei medicale, precum si prin institutii
specializate.
Art. 4: Asistenta medicala de urgenta se asigura la toate nivelurile de asistenta medicala, precum si prin unitati destinate acestui scop.
Art. 5: Unitatile de asistenta sociala in care se acorda asistenta medicala sunt: cresele, leaganele de copii si caminele-spital.
Art. 6: Asistenta medicala de hemotransfuziologie sau alte servicii si prestatii autorizate se asigura prin unitati specializate in acest scop.
Art. 7: Activitatile medicale prevazute la art. 2,3 si 4 se finanteaza din bugetul asigurarilor sociale de sanatate, conform prevederilor Legii nr. 145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate, iar cele de la art. 1 alin. (3) si (4), art. 5 si 6 se finanteaza de la bugetul de stat, de la bugetele locale, precum si din contributiile directe ale beneficiarilor, dupa caz, potrivit legii.

Capitolul II
Autoritatile din domeniul asistentei de sanatate publica
Art. 8: Ministerul Sanatatii, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, este autoritatea centrala din domeniul asistentei de sanatate publica.
Art. 9: Directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti sunt unitati descentralizate ale Ministerului Sanatatii, cu personalitate juridica, reprezentand autoritatea de sanatate publica la nivel local. In mod similar se pot organiza directii de sanatate publica in cadrul ministerelor cu retea de sanatate proprie, care colaboreaza cu unitatile descentralizate ale Ministerului Sanatatii.
Art. 10:
(1) Institutele de sanatate publica din Bucuresti, Cluj-Napoca, lasi si Timisoara, precum si Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate sunt institutii publice, cu personalitate juridica, care se organizeaza de catre Ministerul Sanatatii, in scopul de a indeplini rolul de for tehnic si profesional al Ministerului Sanatatii, pentru elaborarea si fundamentarea stiintifica si profesionala a strategiilor specifice de politica sanitara a Ministerului Sanatatii.
(2) Institutele mentionate la alin. (1) vor elabora propuneri metodologice pentru programele nationale de sanatate publica, impreuna cu directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti si cu Colegiul Medicilor din Romania, pentru realizarea acestor programe.
Art. 11: Centrul de Calcul si Statistica Sanitara este institutia de specialitate din structura Ministerului Sanatatii, finantata de la bugetul de stat, care are ca principala atributie organizarea sistemului informational si informatic al activitatii de ocrotire a sanatatii populatiei.

Capitolul III
Atributiile autoritatilor din domeniul asistentei de sanatate publica
Art. 12: Ministerul Sanatatii, ca autoritate centrala in domeniul asistentei de sanatate publica, are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza norme de organizare si functionare a unitatilor care asigura asistenta de sanatate publica;
b) organizeaza si finanteaza programele nationale de sanatate publica, prevazute in anexa nr. 1;
c) aproba normele tehnice cuprinse in programele nationale de sanatate publica, prevazute in anexa nr. 2;
d) elaboreaza norme privind organizarea si functionarea inspectiei sanitare de stat;
e) imputerniceste personalul sanitar care urmeaza sa indeplineasca sarcinile de inspectie sanitara de stat;
f) participa la acreditarea unitatilor sanitare care presteaza servicii pentru autoritatile din domeniul asistentei de sanatate publica;
g) infiinteaza si desfiinteaza filiale ale institutelor din domeniul asistentei de sanatate publica de interes national sau local;
h) organizeaza sistemul informational din domeniul asistentei de sanatate publica si modul de raportare a datelor pentru cunoasterea starii de sanatate a populatiei;
i) prezinta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind starea de sanatate a populatiei tarii;
j) fundamenteaza necesarul de resurse financiare pentru asistenta de sanatate publica;
k) reprezinta statul roman in relatiile cu organismele internationale din domeniul sanatatii publice;
I) tipareste si gestioneaza legitimatiile nominale pentru persoanele imputernicite sa exercite inspectia sanitara de stat.
Art. 13:
(1) Directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti sunt institutii publice cu personalitate juridica, care isi desfasoara activitatea pe plan local, in scopul realizarii politicilor si programelor nationale de sanatate publica, a activitatii de medicina preventiva si a inspectiei sanitare de stat, a monitorizarii starii de sanatate si a organizarii statisticii de sanatate, precum si planificarii si derularii investitiilor finantate de la bugetul de stat pentru sectorul de sanatate.
(2) Regulamentul de functionare si organigrama directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti se aproba de catre Ministerul Sanatatii.
Art. 14: Directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti organizeaza si controleaza punerea in aplicare a programelor nationale de sanatate publica cuprinse in anexa nr. 1.
Art. 15: Directiile de sanatate publica organizeaza si supravegheaza activitatea de medicina preventiva din teritoriul judetului si, respectiv, al municipiului Bucuresti, indeplinind urmatoarele activitati:
a) cerceteaza si evalueaza starea de sanatate a populatiei, studiaza calitatea factorilor de mediu si stilul de viata, in vederea prevenirii imbolnavirilor si promovarii sanatatii;
b) informeaza populatia si autoritatile administratiei publice locale despre factorii de risc asupra sanatatii din mediul inconjurator si despre masurile care vor fi aplicate pentru reducerea riscurilor de imbolnavire, si de prevenire a unor imbolnaviri cauzate de factorii de mediu;
c) emit avize si autorizatii sanitare de functionare, solicitate, potrivit legii, pentru obiective economice sau social-culturale care urmeaza a fi amplasate, construite sau amenajate in teritoriu, potrivit normelor aprobate de Ministerul Sanataiii;
d) efectueaza determinari pentru supravegherea poluarii aerului, a apei, a solului, a poluarii sonore a zonelor de locuit si a locurilor de munca;
e) organizeaza depistarea bolnavilor cu boli infectioase, supravegherea contactilor, luand masuri de aplicare a tratamentului necesar;
f) organizeaza si supravegheaza realizarea, pe baza calendarului national, a vaccinarilor obligatorii si a celor facultative, cu respectarea normelor tehnice de vaccinare;
g) analizeaza morbiditatea din teritoriu cauzata de boli infectioase si transmit Ministerului Sanatatii rapoarte periodice, conform normelor stabilite de acesta, avand dreptul sa instituie carantina pe raza teritoriului, in cazurile in care se impune o asemenea masura;
h) organizeaza, indruma si controleaza activitatea de depistare, tratament si prevenire a bolilor cu transmitere sexuala, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sanatatii;
i) asigura depistarea infectiilor HIV, HBV, HCV si a altor infectii virale transmise prin sange si controleaza aplicarea normelor legale in vigoare pentru asistenta medicala si tratament corect;
j) organizeaza depistarea bolnavilor de tuberculoza, supravegheaza tratamentul bolnavilor si al contactilor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sanatatii, si raspund de realizarea programului de prevenire a tuberculozei;
k) organizeaza, indruma si controleaza activitatea de depistare a bolilor profesionale si supravegheaza tratamentul bolnavilor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sanatatii;
I) organizeaza, potrivit normelor Ministerului Sanatatii, depistarea precoce a tumorilor maligne, a unor boli cronice, cum sunt: diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, bolile psihice, bolile renale etc., stabilite in programele nationale de sanatate publica, si raspund de realizarea masurilor cuprinse in programe;
m) initiaza, proiecteaza si implementeaza programe locale de sanatate publica.
Art. 16: In colaborare cu autoritatile locale, cu institutii de invatamant si organizatii guvernamentale si neguvernamentale, directiile de sanatate publica teritoriale organizeaza actiuni de educatie pentru sanatatea populatiei.
Art. 17: Directiile de sanatate publica teritoriale controleaza respectarea conditiilor de igiena, potrivit anexei nr. 2 si a normelor de aplicare elaborate de Ministerul Sanatatii.
Art. 18: Directiile de sanatate publica teritoriale coordoneaza serviciile de salvare din teritoriu, organizeaza si coordoneaza asistenta medicala in caz de calamitati, catastrofe si situatii deosebite.
Art. 19: In colaborare cu Colegiul Medicilor din Romania, directiile de sanatate publica teritoriale supravegheaza asistenta de medicina legala in teritoriul judetului sau al municipiului Bucuresti, dupa caz.
Art. 20: Directiile de sanatate publica teritoriale organizeaza culegerea si prelucrarea informatiilor statistice medicale, intocmesc rapoarte care sunt puse la dispozitie Ministerului Sanatatii si autoritatilor locale, potrivit legii, respectandu-se confidentialitatea datelor referitoare la persoane.
Art. 21: La cererea unor persoane fizice sau juridice, directiile de sanatate publica teritoriale efectueaza servicii privind sanatatea publica, potrivit dispozitiilor legale.
Art. 22: Institutele de sanatate publica, precum si Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate sunt institutii publice cu personalitate juridica, care isi desfasoara activitatea pe baza unui statut si a unei organigrame aprobate prin ordin al ministrului sanatatii si au urmatoarele atributii:
a) asigura fundamentarea stiintifica a politicii sanitare si a strategiilor din domeniul prevenirii imbolnavirilor, promovarii si apararii sanatatii populatiei;
b) efectueaza studii in domeniul sanatatii publice si al conducerii sistemului de sanatate;
c) elaboreaza proiecte de norme, metodologii si instructiuni privind sanatatea publica;
d) asigura consultanta de specialitate si colaboreaza cu autoritatile publice, cu celelalte unitati sanitare, inclusiv de asistenta medicala primara, cu institutiile de invatamant medical universitar, in domeniul asigurarii sanatatii publice;
e) colaboreaza cu organizatiile si institutiile internationale care desfasoara activitati de sanatate publica;
f) participa la procesul de invatamant medical de specializare si perfectionare in dorneniul sanatatii publice si al managementului serviciilor de sanatate;
g) institutele medicale de specialitate efectueaza examene clinice si expertize medicale, elibereaza certificate cerute de autoritatile publice, precum si de catre persoane fizice sau juridice, si efectueaza expertize sanitare in unitatile economice si in institutiile publice;
h) efectueaza expertize, asigura asistenta tehnica si realizeaza servicii, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice, pentru produsele care sunt supuse obligatiei de inregistrare si autorizare, precum si la cerere, in domeniile de competenta specifice.

Capitolul IV
Exercitarea inspectiei sanitare de stat
Art. 23:
(1) Exercitarea inspectiei sanitare de stat se realizeaza de catre persoane imputernicite de Ministerul Sanatatii.
(2) Activitatea de inspectie sanitara de stat este finantata de la bugetul de stat, din fondurile alocate Ministerului Sanatatii.
(3) Responsabilitatea organizarii, precum si coordonarea activitatii inspectiei sanitare de stat se realizeaza de catre secretarul de stat desemnat prin ordin al ministrului sanatatii.
(4) Persoanele imputernicite de catre Ministerul Sanatatii pentru exercitarea inspectiei sanitare de stat au urmatoarele obligatii:
a) sa solicite unitatilor controlate documentele si informatiile necesare evaluarii riscuri!or pentru sanatate, precum si inlaturarea deficientelor de igiena constatate;
b) sa dispuna suspendarea temporara a activitatii pana la remedierea deficientelor, precum si retragerea autorizatiei sanitare de functionare;
c) sa dispuna suspendarea lucrarilor de constructii, montaj, amenajari, in cazul in care nu se respecta clauzele stabilite prin avizul sanitar sau in normele de igiena;
d) sa opreasca sau sa conditioneze darea in consum public a alimentelor care nu corespund normelor de igiena, precum si folosirea obiectelor, a materialelor sau a substantelor care, prin natura sau prin modul lor de utilizare, pericliteaza sanatatea populatiei;
e) sa recolteze probe necesare evaluarii riscului pentru sanatate;
f) sa dispuna masuri speciale pentru bolnavii, suspectii si contactii de boli transmisibile sau purtatorii de germeni patogeni, precum si alte masuri cu caracter obligatoriu pentru prevenirea si combaterea bolilor transmisibile si profesionale;
g) sa opreasca folosirea preparatelor biologice, de diagnostic, profilaxie, tratament, care se dovedesc necorespunzatoare sau nocive sanatatii;
h) sa constate si sa sanctioneze contraventiile privind normele de igiena, conform legii;
i) sa participe la alte activitati specifice, impuse de riscul deteriorarii starii de sanatate a populatiei.
(5) Inspectorii sanitari de stat au dreptul sa intre in unitati de orice tip din raza lor de activitate si in locuinte particulare numai cu acordul celor care ocupa locuinta sau cu autorizarea procurorului, pentru efectuarea controlului sanitar sau pentru instituirea masurilor de prevenire si combatere a bolilor transmisibile.
(6) Concluziile activitatii desfasurate, abaterile de la normele legale constatate, recomandarile si termenele de inlaturare a deficientelor, precum si alte masuri legale aplicate sunt consemnate in procese-verbale sau acte legale de sanctionare si sunt comunicate celor in cauza, respectiv sunt raportate Ministerului Sanatatii sau Guvernului, dupa caz.
Art.24: Cetatenii, precum si conducatorii de unitati sunt obligati sa respecte intocmai normele de igiena si sanatate publica, sa ofere informatiile solicitate si sa aplice masurile stabilite privind instituirea conditiilor pentru prevenirea imbolnavirilor si pentru promovarea sanatatii individului si a populatiei.

Capitolul V
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 25: Directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti se vor infiinta pana la data de 1 ianuarie 1999 prin reorganizarea actualelor directii sanitare judetene si inspectorate de sanatate publica, conform normelor elaborate de Ministerul Sanatatii.
Art. 26: Pentru servicii de asistenta de sanatate publica, efectuate la cererea unor persoane fizice si juridice, se percep tarife potrivit actelor normative in vigoare.
Art. 27: Veniturile proprii constituie surse extrabugetare care se folosesc in conditiile legii.
Art. 28: Agentii economici si celelalte persoane juridice sunt obligate sa asigure fondurile si conditiile necesare pentru:
a) efectuarea examenului medical la angajarea in munca si a controlului periodic, conform normelor de sanatate publica si securitate in munca;
b) aplicarea normelor legale de igiena;
c) aplicarea masurilor de igiena, dezinfectie, dezinsectie si deratizare periodica.
Art. 29: Orice persoana aflata pe teritoriul Romaniei are obligatia sa se supuna masurilor de prevenire si combatere a bolilor transmisibile, sa respecte si sa aplice normele de igiena.
Art. 30:
(1) Informatiile privind sanatatea persoanelor se pastreaza la directiile de sanatate publica teritoriale, precum si la Centrul de Calcul si Statistica Sanitara si, dupa caz, la institutele de sanatate publica si pot fi folosite in scopul intocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, in vederea evaluarii starii de sanatate a populatiei. Folosirea in alte scopuri a informatiilor inregistrate se poate admite numai daca este indeplinita una dintre urmatoarele conditii:
a) exista o dispozitie legala in acest sens;
b) acordul persoanei in cauza;
c) datele sunt necesare pentru prevenirea imbolnavirii unei persoane sau a comunitatii, dupa caz;
d) stabilirea vinovatiei in cadrul unei infractiuni prevazute de lege.
(2) Pastrarea confidentialitatii informatiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toti salariatii care au acces la acestea, prin activitatea pe care o desfasoara, in mod direct sau indirect.
Art. 31: Nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (4) si (5), precum si ale art. 24, 29 si 30 atrage raspunderea contraventionala sau penala, potrivit legii, dupa caz.
Art. 32: Pentru situatii speciale cu implicatii asupra sanatatii publice se constituie, de catre Ministerul Sanatatii, o rezerva de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide si alte materiale specifice. Normele metodologice de constituire, pastrare si utilizare a rezervei se stabilesc prin ordin al ministrului sanatatii.
Art. 33: Ministerul Sanatatii va elabora programele nationale de sanatate publica si normele tehnice stabilite in anexe. Programele nationale de sanatate publica vor fi revizuite, anual, de catre Ministerul Sanatatii, in colaborare cu Colegiul Medicilor din Romania.
Art. 34: Ministerele cu retea sanitara proprie vor aplica prevederile prezentei legi.
Art. 35: Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta lege.
Art. 36: La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga art. 1-15, 18, 40-49, 52-56, 82-96 si 123 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 12 iulie 1978, precum si orice alte dispozitii contrare.
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta comuna din 5 mai 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

Anexa nr.1
Programe Nationale de sanatate publica, organizate si finantate de Ministerul Sanatatii

1. Programul national de supraveghere si control al bolilor infectioase;
2. Programul national de imunizari;
3. Programul national de supraveghere si control al tuberculozei;
4. Programul national de supraveghere si control al infectiei HIV/SIDA;
5. Programul national de prevenire si control al bolilor venerice;
6. Programul national de prevenire si control al infectiilor nosocomiale (intraspitalicesti);
7. Programul national de transfuziologie si hematologie transfuzionala;
8. Programul national de prevenire si control al toxicomaniei si patologia indusa;
9. Programul national de actiune pentru mediu si sanatate (impactul factorilor de risc din mediu);
10. Programul national de supraveghere a starii de. sanatate in colectivitati de copii si adolescenti;
11. Programul national de supraveghere a factorilor de risc din mediul de munca si de risc profesional;
12. Programul national de planificare familiala si de protectie a starii de sanatate a mamei si copilului;
13. Programul national de sanatate mintala si profilaxie in patologia psihiatrica si psihosociala;
14. Programul national de preventie geriatrica/gerontologica si protectia varstnicului;
15. Programul national de profilaxie si control pentru bolile cardiovasculare medicale si chirurgicale;
16. Programul national de preventie in patologia nefrologica si dializa renala/transplant renal;
17. Programul national de preventie si control in patologia oncologica si transplant medular;
18. Programul national de preventie in talasemie, hemofilie si alte hemopatii;
19. Programul national de preventie si control in diabet zaharat si alte boli de nutritie;
20. Programul national de ortopedie preventiva si recuperatorie;
21. Programul national de preventie in patologia endocrina;
22. Programul national de preventie stomatologica;
23. Programul national de sustinere a centrelor nationale de referinta pentru laborator;
24. Programul national de standardizare a serviciilor medicale in sanatatea publica;
25. Programul national de educatie pentru sanatate;
26. Programul national de evaluare a starii de sanatate a populatiei si supraveghere demografica;
27. Programul national de perfectionare profesionala continua si strategia resurselor umane;
28. Programul national de preventie si recuperare in neurologie;
29. Programul national de reabilitare a serviciilor de urgenta prespitaliceasca;
30. Programul national de acreditare a unitatilor medicale de sanatate publica si servicii de interes national;
31. Profilaxia si recuperarea balneo-fizio-climatologica.
Anexa nr. 2
Activitati in domeniul asistentei de sanatate publica pentru care Ministerul Sanatatii elaboreaza norme tehnice
I. Protectia populatiei fata de factorii nocivi din mediul de viata si munca:
1. Norme privind protectia persoanelor impotriva factorilor de poluare a mediului inconjurator si la locul de munca:
1.1. Norme privind calitatea sanitara a apei potabile;
1.2. Norme privind securitatea sanitara a alimentelor;
1.3. Norme privind protectia persoanelor din colectivitati:
a) functionarea unitatilor hoteliere, a statiunilor balneare, a locurilor de agrement, a mijloacelor de transport in comun, a garilor, aeroporturilor, porturilor si a punctelor de trecere a frontierei de stat, a stadioanelor si terenurilor de sport, a oboarelor si pietelor;
b) protectia speciala a persoanelor cu handicap, incadrate in unitati speciale ocupationale;
c) asigurarea conditiilor de igiena in unitati de ingrijire a copiilor si in unitati de invatamant;
d) protectia personalului care este incadrat in munca si organizarea asistentei medicale preventive la locul de munca; stabilirea standardelor privind concentratia maxima admisa a noxelor la locurile de munca si a unor masuri de prevenire a bolilor profesionale;
2. Norme pentru inregistrarea si controlul medicamentelor si al produselor biologice de uz uman;
3. Norme de igiena si antiepidemice pentru activitatea care se desfasoara in unitatile sanitare publice si private;
4. Norme privind functionarea farmaciilor publice si private, a unitatilor de productie si a depozitelor de distribuire a medicamentelor si materialelor sanitare;
5. Norme privind productia, pastrarea si utilizarea substantelor toxice si a stupefiantelor;
6. Norme privind protectia persoanelor care lucreaza in locuri de munca cu radiatii ionizante sau care vin in contact cu substante radioactive;
7. Norme privind activitatea de servicii funerare;
8. Norme privind modul de indepartare si de neutralizare a reziduurilor solide, lichide, gazoase, menajere si industriale, precum si de orice alta natura;
9. Norme privind functionarea unitatilor care asigura servicii pentru populatie.

II. Alte activitalii medicale preventive:
1. Norme privind evaluarea dezvoltarii psihosomatice a copiilor si organizarea examinarilor de bilant al starii de sanatate;
2. Norme privind functionarea cabinetelor de planificare familiala si de prevenire a complicatiilor sarcinii si lauziei;
3. Norme privind examinarea elevilor si studentilor care practica sport competitional neprofesionist;
4. Metodologii privind principiile de promovare a sanatatii si educatiei pentru sanatate;
5. Norme privind alte probleme de sanatate publica. III. Activitati medicale pentru autoritati publice:
1 . Norme privind consultatiile medicale si eliberarea certificatelor medicale care se cer de catre autoritatile publice;
2. Norme privind efectuarea expertizelor medicale pentru stabilirea unor capacitati si aptitudini legate de starea de sanatate a persoanelor, examinarea conducatorilor auto si a persoanelor care cer sau au autorizatie portarma;
3. Norme privind raportarea unor date referitoare la morbiditate de catre unitatile sanitare publice si private.

Publicata in Monitorul Oficial nr. 204/1 iunie 1998.